Drumul

Soarele a rasarit si lumineaza drumul
Ce a inceput demultul...
La inceput, el mergea drept, frumos
Si parea atat de simplu,atat de putin economicos.

Si cum mergeam pe el asa
Cu capul sus, cu pas incet
Vedeam, iertam, uitam..totul razand
In timp ce traversam drumul vietii visand...

O cotitura nu intalneam
Totul parea atat de ireal, de imperfect
Incat incet, in minte ma intrebam
EU NU AM, SAU NU IMI GASESC NICIUN DEFECT?


Dar mai apoi cand pe acel drum agale eu mergeam
In partea mea stanga eu multe observam
ca eu sunt om si deci nu am un singur defect
Ci mai multe defecte..atat de imperfecte.

Dar mai apoi cand pe acel drum agale eu mergeam
In partea mea dreapta eu multe observam
Observam ca a fi om implica FERICIRE
SI uitare..si iertare..si iubire..si alinare

Mergeam, fugeam, uitam, pe drumul vietii nu totul asfaltat
pe acel drum..pff...atat de incurcat
Un durm ce scoate la iveala ca omul e..intunecat
Dar si ca e un simplu suflet nevinovat

Prima problema, majora ma refer
ca nu discut de lucruri efemere
A fost, cand am intalnit o rascruce pe drumul ce devenea intunecat
Ce ma facea sa aleg, ce fel de om vreau sa ma fac